Intre realitate si virtual

Se administreaza o singura data insa efectele sunt de durata. Te prinde atunci cand te astepti mai putin iar apoi nu iti mai da drumul: il ai in gand dimineata cand te trezesti, alergi la serviciu si mai intai verifici daca au aparut ceva modificari, seara iti spui ca puteai mai mult iar noaptea... noaptea gandesti strategia pentru viitoarea confruntare. Nu, nu este vorba despre vreun drog sau altceva ilegal. Este pur si simplu banalul(!) joc online.

Recunosc, acesta nu este domeniul meu. Deocamdata pe mine nu m-a "prins". Nu pot insa sa nu observ amploarea pe care au luat-o confruntarile sportive virtuale. Sunt inconjurat de oameni care iubesc sportul palpabil insa care vorbesc mai mult despre cel online.

Fotbal, baschet, tenis, biliard, golf, toate aceste ramuri sportive sunt bine reprezentate pe internet. Am auzit chiar ca un roman a castigat nu stiu ce competitie la fotbal. Juca impotriva unor adversari din intreaga lume, deci era un fel de campionat mondial. Ei, ca am trait sa o aud si pe asta: Romania campioana mondiala la fotbal!

Daca nu joc online nu inseamna ca sunt impotriva acestui fenomen. Chiar deloc. Imi privesc cu admiratie prietenii care isi pregatesc ore in sir echipele la hattrik, insa nu pot face si eu la fel. Nu stiu de ce. Nu merg foarte des pe stadioane pentru a spune ca asa imi alimentez setea de sport. Pur si simplu jocul online nu ma atrage. Sau poate ca nu cunosc destul. Haideti, impatimiti ai virtualului, va astept la comentarii cu exemple de jocuri la moda. Confruntari sportive online care te lasa cu gura cascata si te fac sa uiti de tine. Promit ca macar o sa incerc sa ma las "prins".

PS: idee venita de la "cojocariul".