danielmarton.ro

Salut. Te anunt ca m-am mutat intr-o "casa" mai frumoasa:). De acum ma poti citi pe www.danielmarton.ro. Te astept!

Deja vu

Am fost acolo. La Brasov. Hanescu tocmai il invinsese pe acel bielorus cu nume greu de pronuntat iar tribuna a coborat pe zgura sa-si imbratiseze eroii.

Am citit inaintea acelui duel din Cupa Davis numerose articole despre munca depusa pentru ca suprafata de joc sa se prezinte in conditii impecabile. Si asa a fost. Exact ca la Roland Garos... Euforic, m-am trezit cu picioarele in "tarana" rosiatica si, dupa cateva clipe in care am incercat sa imortalizez momentul, am dat fata in fata cu un domn imbracat la patru ace, care calca zgura asemeni celor care pregatesc terenul inaintea marilor confruntari. L-am recunoscut imediat - el era subiectul principal din acele materiale - el transformase parchetul in zgura first class.

M-am indreptat spre el si, desi nu am putut sa-mi ascund bucuria succesului alor nostri, i-am spus intr-o engleza mai stramba: Sorry for your slag! Mi-a zambit si a replicat: The hell with the slag! Romania won!

Am vazut astazi ca ordinea meciurilor de simplu cu francezii s-a pastrat, ca si in cazul duelurilor cu bielorusii. Hanescu deschide si inchide "balul". Va fi infinit mai greu. Unii spun imposibil - eu nu cred insa in acest cuvant. Tocmai de aceea iubesc sportul: nimic nu e imposibil...

Intrebarea

A fost pusa de multe ori. Si in ultimul timp tot mai des. Cu totii ne intrebam cand va veni vremea ca cineva sa il bata pe Roger Federer?
Da, elvetianul a pierdut astazi impotriva lui Novak Djokovic. Da, in 3 seturi. Insa nu, nu cred ca acesta este inceputul sfarsitului. Cred ca Federer mai are multi adversari de invins si multe turnee importante de castigat.
In ultimii 2 ani atentia numarului 1 din tenisul mondial a fost indreptata spre un singur turneu: Roland Garos. L-a ratat de fiecare data desi a ajuns pana in finala. Federer a inceput sezoanele 2006 si 2007 cu gandul la Internationalele Frantei iar meciurile ce precedau acest Grand Slem pareau ca reprezinta un simplu antrenament.
Ei bine, de data aceasta lucrurile stau diferit. Elvetianul nu s-a mai impus la openul Australiei iar adversarii par mai tari ca niciodata. Chiar si in aceste conditii, eu spun ca ar fi bine ca aceia care au aprins deja lumanarea la capataiul carierei lui Federer sa se abtina si sa mai astepte. Tin un pariu: castigatorul din 2008 de la Roland Garos va veni din Elvetia!

Despre cei care nu isi gasesc locul

Am mai vorbit despre ei. Insa mereu sunt surprins de faptul ca nu exista cineva care sa ii traga de maneca si sa le spuna ca o iau razna. Da, Hagi cu ale lui incercari in ale antrenoratului, Popescu si profetiile sale despre un fotbal curat, idei venite dintr-o vila din Ibiza...

Mai nou a intrat in acest cerc vicios si Adrian Ilie, cel care incearca in aceste zile, fara succes insa, sa demonstreze ca este la fel de abil in "a vraji" prin cuvinte, la fel cum o facea pe vremuri pe teren. Nu-i iese. Am auzit ca a dat vina pe presa pentru esecurile in a transfera un jucator la Steaua. Nici nu stiu daca e de ras sau de plans. Oricum, ceea ce stiu e ca atunci cand arunci asupra altora propriile esecuri e doar o simpla dovada de slabiciune.

E greu sa fii un bun fotbalist, asa cum Ilie a fost. Dar e la fel de greu sa-ti gasesti cuvintele necesare, atunci cand ai mai mare nevoie de ele. Si cine ignora acest lucru va avea de pierdut. La fel cum are acum Adi Ilie, "Cobra" ce musca din fundasii adversi in urma cu cativa ani transformandu-se intr-un inofensiv manager. Nu mai sperie pe nimeni. Poate doar pe fotbalistii pe care doreste sa ii aduca la Steaua.

Poveste fara sfarsit

Arsenal - Milan, in optimile Ligii Campionilor.

Da, asteptam de mult aceasta partida. Am urmarit in ultimii ani cum echipa lui Berlusconi aduna trofee, victorii importante dar mai ales ani. Milanul a trecut de la o echipa experimentata, la una cu o medie de varsta ridicata, apoi foarte ridicata pentru ca in cele din urma sa fie catalogat drept o formatie de veterani.

Acesti "bunici" ai Milanului parca ne invata insa in fiecare sezon ca atasamentul fata de sport te rasplateste chiar si la o varsta la care altii au schimbat deja 2-3 echipe, din postura de antrenor. Maldini, Seedorf si Inzaghi vor avea acum in fata o echipa la fel de frumoasa, aflata insa la polul opus, din punctul de vedere al varstei.

Trupa de pustani formata de Arsene Wenger impresioneaza prin maturitate dar mai ales prin continuitate, atribute rare la fotbalisti ce inca mai pot juca in nationalele de juniori. Imi place ideea pe care se bazeaza Arsenal insa parca as vrea ca povestea Milanului sa nu se termine niciodata.

Cine va merge mai departe? Greu de spus. Intre tinerete si experienta, as merge inca o data pe mana Milanului, formatie care beneficiaza de aportul lui Kaka, tanarul brazilian care la englezi ar trece drept veteran. Un singur lucru stiu cu siguranta: pe Emirates si pe San Siro se va canta indiferent de varsta!

My name is Money

Avem parte de inca un meci "al secolului". Al catelea? Nu le mai tin sirul. Conteaza doar faptul ca boxul profesionist ne va oferi inca o partida cu adevarat importanta.

Floyd Mayweather (Vreme de mai) si Ricky Hatton (Palarie de ton) sunt neinvinsi. Cu o singura remarca: daca despre adversarii englezului nu prea am auzit, americanul se poate spune ca a rapus nume cu adevarat mari.

Am insa senzatia unui deja-vu, din anumite puncte de vedere. Ca si inaintea confruntarii cu Oscar de la Hoya, materialele (excelente documentare pe sport.ro) cu "Vreme de mai" parca te indeamna sa tii cu adversarul, indiferent care ar fi acesta. "Palarie de ton" a incercat sa speculeze acest lucru si a spus ca meciul cu "Vreme de mai" ii aduce aminte de Rocky. De filmul Rocky as spune eu, pentru ca asa impactul emotional, prin memoria vizuala, e mai mare.

Nu mai e un secret pentru nimeni ca boxul este o industrie, in ale promovarii, la fel de mare ca si fotbalul nostru. Nu are o expunere pe o perioada atat de intinsa, pe parcursul unui an, insa in momentele cu adevarat importante ambalajul ce imbraca un astfel de meci este impresionant. Se vor lupta asadar nu "Vreme de mai" cu "Palarie de ton" ci raul cu bunul, ingamfatul contra celui cu bun simt etc. O sa vedem insa, foarte curand, daca mitul lui Rocky nu este o palarie prea mare pentru... "Palarie de ton".

Update - Rocky is just a movie!

George. Copos George

Nu cred ca exista in fotbalul romanesc o relatie patron-fotbalist mai productiva decat cea de la Rapid. Acest du-te vino, cu iubiri arzatoare si dezamagiri pe masura, cred ca face parte dintr-un plan bine gandit de catre unul dintre cei mai inteligenti oameni de afaceri din Romania: George, Copos George.
Patronul profita din plin de sentimentele arzatoare din jurul acestei echipe si-si domina angajatii, jucatorii, tocmai pe fundamentul conform caruia de la ura la dragoste e doar un pas.
De la un patron ce se vrea a fi un exemplu de afacerist capitalist te-ai astepta insa la o altfel de organizare, bazata de ce nu pe munca si respect reciproc. Copos George si-a facut insa bine lectiile si a vazut ca a guverna prin dezordine e mult mai productiv.
Puterea lui Copos George, omul care a ales sa conduca o echipa, in secolul 21, cu tactici si manevre demne de "epoca de aur" vine asadar tocmai din sloganul "Rapid, farmecul vietii". Joaca periculos, insa totul devine mai simplu daca te gandesti ca el este papusarul care traseaza granita dintre cele doua sentimente: dragoste si ura.