sâmbătă, 30 iunie 2007

24 de ani, 58 de zile plus cateva minute

De atat a avut nevoie Fernando Alonso pentru a deveni cel mai tanar campion mondial din istoria Formulei 1.
Spaniolul a intrat cu adevarat in Marele Circ la momentul potrivit, adica tocmai atunci cand incepeam sa ne plictisim de Michael Schumacher, germanul ce parea ca poate fi invins doar de marele adversar al campionilor: timpul.
Primul titlu al lui Alonso cu Renault a surprins pe toata lumea. Constructorul francez parea departe in urma gigantilor Ferrari si McLaren insa tocmai din acest motiv au iesit in evidenta calitatile extraodinare ale ibericului.
Revolutionarul Alonso a confirmat si in sezonul anterior, an in care a mai batut un record. A devenit cel mai tanar dublu campion mondial. Performanta lui a intrat insa oarecum in umbra pentru ca 2006 va ramane totusi anul in care Michael Schumacher a decis sa puna capat unei cariere de exceptie.
Actualul sezon a inceput asa cum era de asteptat dupa numeroasele schimbari: surprinzator. Ferrari beneficiaza de un monopost excelent si de doi piloti experimentati, din pacare pentru ei nu geniali asa cum a fost germanul septuplu campion mondial. McLaren l-a adus pe Alonso, deja un simbol al succesului, dar a avut curajul sa il arunce in lupta si pe debutantul Lewis Hamilton, un pilot urmarit de multa vreme si format in antecamera Formulei 1, seria GP2. Renault a dovedit inca o data ca nu este o echipa care stie sa gestioneze victoriile si ca s-a specializat doar in lansarea de mari piloti.
Hamilton e lider in 2007 si aceasta e o performanta extraordinara, fara indoiala. Britanicii s-au speriat deja de posibilitatea de a avea un nou campion (ultimul din albion a fost Damon Hill, tocmai in 1996) si au inceput sa-si faca griji in special in ceea ce priveste influentele negative pe care le-ar putea avea viata din insula. Hamilton a fost sfatuit chiar sa-si schimbe resedinta, stiuta fiind dorinta de spectaculos si intruziune in viata privata a presei din Anglia. Nu-i va fi usor lui Hamilton...
De partea cealalta, Alonso jongleaza mult mai bine cu acest gen de probleme. In 2006 era campion mondial iar ziaristii spanioli erau distrusi practic de faptul ca nu o cunosteau pe logodnica celui care l-a invins pe Michael Schumacher. Era un adevarat chin. Situatie care insa i-a priit de minune lui Fernando.
Acelasi lucru se intampla acum. Dupa cateva momente in care si-a expus frustrarea asupra faptului ca Hamilton primeste un tratament preferential din partea echipei, spaniolul a revenit la vechea-i tactica, una care are un corespondent si in limba noastra: tace si face! E un motiv puternic sa cred ca anul acesta Fernando Alonso va deveni cel mai tanar triplu campion mondial din istoria Formulei 1.

vineri, 29 iunie 2007

Ciclism. Sange. Dopaj

Nu trece o zi fara ca Uniunea Internationala de Ciclism sa nu anunte aparitia a inca unui caz de dopaj.
Operatiunea Puerto sau Afacerea Puerto, asa cum a fost numit cel mai mare si mai recent scandal din lumea ciclismului, face in continuare victime. Anul trecut, cu doar o zi inainte de Turul Frantei, principalii favoriti, Jan Ullrich si Ivan Basso, au fost retrasi de la startul celei mai importante competitii de specialitate fiind "doar" banuiti, pe atunci, ca ar putea avea legatura cu unele transfuzii ilegale de sange. Evenimentele se petreceau in cabinetul unui doctor spaniol, pe numele lui, Eufemiano Fuentes.
Pana la urma, peste 50 de rutieri au ratat prezenta in Marea Bucla din 2006 fiind suspectati de legaturi cu afacerea spaniola. Chiar daca investigatiile sunt inca in desfasurare, niciunul nu a fost pus sub o acuzare clara din partea autoritatilor. Doar echipele au luat act si i-au suspendat pe respectivi pana la aflarea concluziilor.
La exact un an dupa izbucnirea acelui scandal, repercusiunile se vad si astazi. Ultimul ajuns pe lista neagra a doctorului Fuentes pare a fi Jorg Jashke, germanul care a fost deja retras de la campionatele tarii sale. Floyd Landis a fost depistat cu un nivel ridicat de testosteron si s-a aparat spunand ca asa e organismul lui de la mama natura, Alessandro Petacchi a folosit Salbutamol si a declarat senin ca are prescriptie medicala iar Danilo Di Luca, invingatorul din Il Giro, a fost chemat de urgenta in fata unei Comisii Anti-Doping a Comitetului Olimpic Italian. Nimic din toate acestea nu este intamplator...
Mai este o saptamana pana la debutul Turului Frantei. Anul acesta, in premiera, startul se va da de dincolo de canalul Manecii, chiar din Londra. In 2006 nimic nu prevestea monstruozitatea de scandal ce a aparut in chiar preziua prologului. De data aceasta Uniunea Internationala pare ca si-a luat masurile de precautie pentru ca nimic sa nu mai strice spectacolul care va incepe pe 7 iulie. Intr-un sport in care nimeni nu pare de neatins atunci cand e vorba despre dopaj aceasta "curatenie de vara" pare insa mai mult o incercare de ascundere a adevarului. Ca atunci cand dai cu aspiratorul iar mizeria o pui sub covor. Pentru ca, pana cand aceste anchete pompoase nu vor avea si o finalitate, nimic nu ma va convinge ca acest sport devine mai curat. Pentru ca acum nu poate fi vorba despre asa ceva.

joi, 28 iunie 2007

Pariul meu

Oficialii lui Real Madrid au decis ca Fabio Capello nu este sinonim cu viitorul acestei echipe. E dreptul lor...

Italianul de 61 de ani era in vacanta in momentul in care Comitetul Executiv a luat aceasta hotarare. Plecase in urma cu trei zile desi stia ca soarta lui la campioana Spaniei se va decide in aceasta saptamana. Nu e vorba ca nu i-a pasat, doar ca stia ce il asteapta...

As face insa un pariu. Fara Capello Realul nici nu isi permitea macar sa viseze la titlul din acest an. Ok. Perioada limita a acestui pariu a expirat. Insa sunt gata sa fac altul: in anul ce va urma, fara Capello pe banca tehnica Real Madrid nu va castiga niciun trofeu. Ce zici? Te bagi?

miercuri, 27 iunie 2007

Invingatorul

Putini fotbalisti au reusit in ultima vreme sa dea viata cliseului "tine echipa in spate". Ronaldinho, Kaka sau Cristiano Ronaldo par de cele mai multe ori rupti de realitate daca locotenentii Deco, Gatuso sau Paul Scholes nu se ridica la nivelul lor obisnuit. Poate doar Gerrard, la Liverpool, se mai poate lauda ca are un entuziasm si o forta de lupta cat pentru 3 echipe.

Cu Henry insa este altceva. Aruncat practic de Juventus, francezul s-a regasit perfect in planurile celor de la Arsenal, acolo unde timp de 8 ani (!) a fost numarul 1. Si mai mult decat atat. Intr-o perioada in care vedetele se pliaza spiritului echipei, Henry a facut nota discordanta. El a fost cel care a dat tonul!

30 de mii de fani ai Barcelonei au venit in tribunele de pe Nou Camp la prezentarea lui Henry. Nu e o coincidenta faptul ca doar Maradona a strans mai multi suporteri in momentul sosirii la Napoli. Nu Ronaldinho. Nu Kaka. Nu Cristiano Ronaldo. Ci acest francez care "poate sa tina o echipa in spate"! Si fanii catalani, buni cunoscatori ai fenomenului, au vazut imediat acest lucru.

Prima racheta a tarii

In urma cu cinci-sase ani echipa de Cupa Davis a Romaniei se pregatea de schimbare. Pavel era vazut in continuare ca fiind nemuritor astfel incat modificarile trebuiau facute pe locurile ramase disponibile.

In 2003, minunea s-a produs. Fortati de imprejurari am prezentat la meciul din Ecuador o echipa a carei medie de varsta era de 21 de ani. Hanescu, Sabau, Mergea si Tecau au facut o treaba excelenta si s-au impus la Quito in ciuda unui atmosfere incendiare si ostile creata de cei sapte mii de spectatori. O singura idee a bucurat mintea tuturor dupa acele meciuri din septembrie: avem viitor!

Sansa confirmarii a venit mai repede decat credeam. In februarie 2004, la Bucuresti a venit Elvetia condusa de "extraterestrul", in devenire pe atunci, Roger Federer. Calculele hartiei erau evidente: Federer va castiga ambele meciuri de simplu, noi pe celelalte doua, miza fiind asadar doar pe jocul de dublu. Toata lumea astepta sa vada la lucru pe viu cuplul Mergea-Tecau. Surpriza insa. Tecau a fost scos din echipa, locul lui a fost luat de Trifu si a astfel a devenit foarte clar pentru toata lumea ca disputele din Ecuador vor ramane doar o amintire. Asa a si fost. Calculele initiale au fost excelente cu mentiunea ca ai nostri nu au pierdut atunci doar meciul de dublu ci si sansa formarii unei perechi pentru viitor. Mergea-Tecau a fost o iluzie care a venit si a plecat asemeni unei ploi de vara. Doar ca era toamna in Ecuador...

Prezentul este mai mult decat sumbru. La 33 de ani, Andrei Pavel a ramas prima racheta a tarii. Pentru a 10-a oara la Wimbledon, Cnezul a fost insa singurul tenisman roman ce a avut acces pe tabloul principal. Felul in care se pregateste si calitatile native l-au adus pe Pavel in turul al doilea la openul britanic, la o varsta la care multi au trecut de partea antrenoratului. Nu e o surpriza din partea lui Andrei.

Surpriza o sa fie pentru cei care mai spera ca il pot pastra in echipa de Cupa Davis inca multi ani de acum inainte. Pentru ca nu mai poate fi vorba de asa ceva. Si de abia atunci atmosfera apasatoare din Ecuador, la patru ani distanta, va incepe sa apese pe umerii celor care nu au stiut sa fructifice o sansa. Pentru ca da, in sport vorbim de sanse, de oportunitati si de oameni care au curaj. Am avut minge de meci. Dar in cele din urma am pierdut cu doua seturi din trei.