marți, 18 septembrie 2007

Destine

Fascinatia exista. Si, probabil ca pentru cei care au apucat sa-i vada pe cei 3 in teren, nu va disparea niciodata. Va fi inlocuita de regrete si amintiri insa niciodata nu va disparea. Eu sunt la capitolul regrete...
Hagi, Popescu si Petrescu incearca in prezent sa-si pastreze imaginea castigata in anii 90, pe teren. Reuseste vreunul dintre ei? Deocamdata, eu spun ca nu.
Hagi si Petrescu au ales calea antrenoratului, insa fiecare are o alta idee despre felul in care se poate repeta succesul din trecut. Hagi a ales mereu cai mari de pe care sa cada iar Petrescu a preferat sa inceapa de jos. Poate si de aceea in cazul celui de-al doilea progresul este mai evident. Ambii insa imi par lipsiti de idei in fata neputintei elevilor lor. Si nu cred ca acest lucru se va schimba in viitorul apropiat.
Popescu in schimb prefera sa stea deoparte. A ratat sefia federatiei si acum mai apare in prim plan doar cand e nevoie de parerea unui "specialist". Din spatele ecranelor tv, Baciul da verdicte, analizeaza, critica si face comparatii. Nu-i sta deloc bine! Eu cred ca fotbalul romanesc nu are nevoie de acest Gica Popescu. Are nevoie de Hagi, cu al sau destin zbuciumat, are nevoie de Petrescu cu ale sale iesiri nervoase insa nu si de actualul Gica Popescu. Verdictele sale imi par fortate, analizele deplasate, critica e de fapt ranchiuna iar comparatiile vin doar sa alimenteze o frustrare interna greu de inteles. Gica, te respect, insa nu sunt de acord cu tine! Si de aici vine regretul cel mai mare...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Gica Popescu a fost capitan la Barcelona - abia astazi, in aceasta industrie, inteleg cu adevarat ce a fost Gica. Iar el, capitanul de la Barcelona, a ajuns un fel de pui fript pe care l-au mincat la prinz, pe fuga, borfasii. Vina este exclusiv a lui si, ca si in cazul celor pe care i-ai mentionat, vine din neadaptare. Nu ar fi fost un presedinte bun - daca nu a inteles ca minerii voteaza si la frf, nu ar fi inteles nici diferentele dintre maidanul nostru si peluza lor. Dupa cum nici Hagi nu pricepe... si nu are rabdare... cum n-a avut nici ca jucator... Iar Dan Petrescu traverseaza acum un moment bun - echipa lui, micuta, cu un stadion in care incape tot orasul, e bine. dar Dan a intrat in meseria asta ca un maimutoi, pupat steagul visiniu al independentei...