Kaka, noul Balon de aur?

Lista cu cei 50 de fotbalisti ce vor intra in cursa pentru Balonul de aur va fi anuntata de abia peste o luna. Insa speculatiile cu privire la castigatorul de anul acesta al prestigiosului trofeu au inceput deja.

Daca in precedentele cazuri presa din fiecare tara isi sustinea favoritul local pana in ultima clipa, de data aceasta cu totii par a-l vedea pe Kaka in postura de cel mai bun fotbalist din 2007. Media britanice sunt singurele care opun o oarecare rezistenta, preferandu-l pe Cristiano Ronaldo in locul brazilianului de la AC Milan.

Singurul lucru cert este ca numele noului castigator va fi anuntat de catre cei de la France Football de abia pe 2 decembrie. Pana atunci, suntem liberi insa sa ne dam cu parerea.

De data aceasta eu ma altur majoritatii, si votez pentru Kaka. Jocul brazilianului imi da senzatia unui fotbal pur. Nu am mai vazut de ceva vreme un fotbalist care sa ofere atat de mult acestui sport!

Ce spuneti? Cine ar putea fi un contracandidat serios pentru sud-american? Cristiano Ronaldo? Lionel Messi? Andrea Pirlo? Ar mai fi si alte variante?

Intrebari pentru Hagi

Motto: "m-am nascut cu Hagi, am crescut cu Mutu si inca nu stiu cu cine voi muri..."

AS: daca aveti vreun raspuns la aceste intrebari inseamna ca il intelegeti pe Hagi mai bine decat o fac eu.

Reporter: Domnule Hagi, de ce ati acceptat sa veniti la Steaua stiind foarte bine felul in care lucreaza Gigi Becali?

R: De ce nu v-ati dat demisia inca de la primele jigniri pe care patronul vi le-a adresat?

R: De ce, la fiecare echipa unde ati antrenat, ati simtit nevoia sa aduceti atat de multi jucatori noi? Nu credeti ca ati incercat sa va puneti amprenta asupra acestor formatii mult prea repede?

R: De ce pare ca nu invatati nimic din greselile trecutului? Experienta Poli Timisoara nu credeti ca seamana, din prea multe puncte de vedere, cu ce s-a petrecut la Steaua?

R: De ce ati revenit in fotbalul romanesc daca stiati ca nu puteti sa faceti fata mizeriei?

R: De ce ati renuntat atat de repede la Galatasaray?

R: De ce ati renuntat atat de repede la echipa nationala?

R: De ce, domnule Hagi, de ce...?

PS: Cu foarte mici exceptii, o tara intreaga incearca sa fie de partea lui Gica Hagi si sa-i faca acestuia drumul mai usor. Si poate tocmai de aceea aceste esecuri in ale antrenoratului sunt de fapt esecurile noastre. Hagi a avut si va avea un destin zbuciumat pe banca tehnica. Insa doar el isi poate alina acest zbucium.

Rugaciune pentru Chelsea?!

Aceasta este o poveste despre manipulare. Despre forta pe care presa poate sa o dea prin cateva cuvinte, despre efectele acestor cuvinte asupra vietilor a mii de oameni.

Ronaldinho nu mai da randamentul din anii trecuti de la Barcelona. Acesta este un lucru cert. Chiar si asa, numerosul public de pe Nou Camp pare ca mai are rabdare cu starul brazilian. Conducerea insa simte ca ceva nu mai merge in relatia Barca-Ronaldinho. A incercat subtil sa-l propuna pe sud-american la alta echipa mare insa s-a lovit mereu de refuzul zecilor de mii de fani. Iar cu suporterii catalani chiar nu e bine sa te pui.

Insa sefii Barcelonei si-au dat seama (cam tarziu as spune eu) ca pot "scapa" de brazilian fara sa aiba constiinta prea incarcata. Si aici isi intra in rol presa. Nu, nu cea spaniola. Media de aici stiu ca Ronaldinho este un important vector de imagine si nu vor sa-l piarda, indiferent la ce standard se mai afla jocul acestuia. Apare asadar presa britanica, poate aceea cu cea mai mare putere de influenta din lume.

Ecuatia e simpla. Barcelona vrea sa il dea pe Ronaldinho, brazilianul pare ca este de acord, Chelsea il doreste iar fanii catalani ezita. Cum poate Barca sa scape basma curata in fata suporterilor? Pe piata apare un nou "jucator", The Sun, care face ce stie mai bine si atrage atentia asupra sa. Se arunca o serie de declaratii, se creaza o atmosfera ostila si astfel in mintea suporterilor spanioli se inoculeaza ideea ca pana la urma e mai bine ca brazilianul sa plece, "pentru a fi din nou liniste la echipa". Barcelona incaseaza o gramada de bani pentru un jucator care a devenit neproductiv, Chelsea are sansa de a readuce la viata un talent extraordinar, Ronaldinho spune ca este jucator profesionist si ca isi va face treaba acolo unde va evolua iar presa... presa stie ca nu exista publicitate negativa! In ceea ce-i priveste pe suporteri sunt convins ca vor gasi in curand un alt jucator pe care sa il treaca de la statutul de speranta la acela de idol.

Concluzia? Presa este cel mai bun impresar/ agent de jucatori din fotbalul modern.

Se retrage?!

Criza prin care trece Formula 1 a dat nastere unor controverse in lumea iubitorilor sporturilor cu motor: sunt mai spectaculoase cursele din Moto GP decat cele din Marele Circ? Eu zic ca da.

Doi piloti, ambii campioni desavarsiti au dominat clar ultimii ani din aceste competitii. Atat Michael Schumacher cat si Valentino Rossi au cucerit de 7 ori titlul suprem, insa intr-o maniera diferita. Daca am auzit destule voci care spuneau ca s-au saturat de precizia germanului, niciodata nu mi s-a spus ca "nebunia" frumoasa a italianului ar aduce plictiseala pe pista. Mereu jovial, suparat la infrangeri (destul de putine) si exuberant la victorii, Rossi a fost cel care a ridicat audientele Moto Gp-ului. De partea cealalta, Schumacher cred ca le-a scazut.

Nu doar faptul ca sunt septupli campioni mondiali ii aseamana pe cei doi, ci si evolutia de dupa cucerirea ultimului titlu. Daca germanul si-a gasit nasul in persoana lui Fernando Alonso, italianul a pierdut ultimele doua titluri in fata lui Nicky Hayden, respectiv Casey Stoner. Dupa doua esecuri consecutive inspre cucerirea celui de-al 8-lea titlu, Schumacher s-a retras. Va avea Rossi aceeasi soarta? Din nou, inclin sa cred ca da.

Raspunsul e aici

Atitudinea autoritatilor locale fata de sport lasa de dorit in orice colt al Romaniei. Spunem mereu ca vrem performante insa uitam ca mai intai trebuie sa investim. Si aici nu ma refer doar la bani. In primul rand avem nevoie de un strop de bunavointa. Fie ca ne aflam in Bucuresti, Timisoara, Constanta, Craiova, Iasi sau Focsani, bazele sportive aflate in perfecta stare de functionare in urma cu 20 de ani sunt in paragina astazi. Imaginea de mai sus a fost surprinsa de Adrian Bugariu in Sibiu, capitala a culturii europene in 2007: o imagine cat o mie de cuvinte!

PS: alte poze de exceptie ale aceluiasi autor pe http://www.adrianbugariu.ro/

Exercitiu de imaginatie

Va provoc! Mourinho si Hagi au incheiat astazi conturile cu Chelsea respectiv Steaua, posturile lasate libere neavand la aceasta ora un inlocuitor sigur. Si acum va intreb: daca cei doi ar inversa rolurile, cine credeti ca ar avea mai mult succes? Hagi pe Stamford Bridge sau Mourinho in Ghencea? Ar fi Hagi mai bine inteles de vedetele londonezilor? Ar reusi Mourinho sa faca din nou o echipa mare, asa cum s-a intamplat la Porto? Ce ziceti?

Dor de Mourinho

Nu contest acest lucru: cu siguranta ca Jose Mourinho este un antrenor cu mult peste media europeana. Insa si-a dat el adevarata valoare la Chelsea? Eu cred ca nu.

A venit la Londra atunci cand era pe val, a provocat, a starnit scandaluri, a fost arogant insa a castigat doua titluri consecutive pentru formatia de pe Stamford Bridge. Si astfel, felul lui de a fi a devenit un simbol pentru suporterii albastrilor. Acestia au ajuns sa se confunde cu aroganta tehnicianului.

Recunosc, la inceput nu puteam sa suport atitudinea portughezului. Treptat insa, am inceput sa vad ca stilul lui se potriveste perfect cu ceea ce se intampla in capitala engleza: un munte de eleganta ce acopera o mare de scandaluri.

Chiar si pentru un latin feroce, asa cum este Mourinho, Londra a insemnat un capat de linie. Cum il vad eu pe lusitan, acum, dupa despartirea de Chelsea? Nu, nu ca pe omul care a adus doua titluri ci ca pe antrenorul care a suferit un esec si care va trebui sa o ia de la capat. Intrebarea este: va putea Mourinho sa o ia de la capat? Va reusi sa uite ca i-a antrenat pe Cech, Terry, Lampard sau Drogba? Sau poate pur si simplu va avea norocul de a pregati din nou o echipa mare. Cine stie... Important pentru mine este ca acest Jose Mourinho sa antreneze cat mai repede, pentru ca mie unul mi-e dor deja de "arogantele" lui.

Intre realitate si virtual

Se administreaza o singura data insa efectele sunt de durata. Te prinde atunci cand te astepti mai putin iar apoi nu iti mai da drumul: il ai in gand dimineata cand te trezesti, alergi la serviciu si mai intai verifici daca au aparut ceva modificari, seara iti spui ca puteai mai mult iar noaptea... noaptea gandesti strategia pentru viitoarea confruntare. Nu, nu este vorba despre vreun drog sau altceva ilegal. Este pur si simplu banalul(!) joc online.

Recunosc, acesta nu este domeniul meu. Deocamdata pe mine nu m-a "prins". Nu pot insa sa nu observ amploarea pe care au luat-o confruntarile sportive virtuale. Sunt inconjurat de oameni care iubesc sportul palpabil insa care vorbesc mai mult despre cel online.

Fotbal, baschet, tenis, biliard, golf, toate aceste ramuri sportive sunt bine reprezentate pe internet. Am auzit chiar ca un roman a castigat nu stiu ce competitie la fotbal. Juca impotriva unor adversari din intreaga lume, deci era un fel de campionat mondial. Ei, ca am trait sa o aud si pe asta: Romania campioana mondiala la fotbal!

Daca nu joc online nu inseamna ca sunt impotriva acestui fenomen. Chiar deloc. Imi privesc cu admiratie prietenii care isi pregatesc ore in sir echipele la hattrik, insa nu pot face si eu la fel. Nu stiu de ce. Nu merg foarte des pe stadioane pentru a spune ca asa imi alimentez setea de sport. Pur si simplu jocul online nu ma atrage. Sau poate ca nu cunosc destul. Haideti, impatimiti ai virtualului, va astept la comentarii cu exemple de jocuri la moda. Confruntari sportive online care te lasa cu gura cascata si te fac sa uiti de tine. Promit ca macar o sa incerc sa ma las "prins".

PS: idee venita de la "cojocariul".

Destine

Fascinatia exista. Si, probabil ca pentru cei care au apucat sa-i vada pe cei 3 in teren, nu va disparea niciodata. Va fi inlocuita de regrete si amintiri insa niciodata nu va disparea. Eu sunt la capitolul regrete...

Hagi, Popescu si Petrescu incearca in prezent sa-si pastreze imaginea castigata in anii 90, pe teren. Reuseste vreunul dintre ei? Deocamdata, eu spun ca nu.

Hagi si Petrescu au ales calea antrenoratului, insa fiecare are o alta idee despre felul in care se poate repeta succesul din trecut. Hagi a ales mereu cai mari de pe care sa cada iar Petrescu a preferat sa inceapa de jos. Poate si de aceea in cazul celui de-al doilea progresul este mai evident. Ambii insa imi par lipsiti de idei in fata neputintei elevilor lor. Si nu cred ca acest lucru se va schimba in viitorul apropiat.

Popescu in schimb prefera sa stea deoparte. A ratat sefia federatiei si acum mai apare in prim plan doar cand e nevoie de parerea unui "specialist". Din spatele ecranelor tv, Baciul da verdicte, analizeaza, critica si face comparatii. Nu-i sta deloc bine! Eu cred ca fotbalul romanesc nu are nevoie de acest Gica Popescu. Are nevoie de Hagi, cu al sau destin zbuciumat, are nevoie de Petrescu cu ale sale iesiri nervoase insa nu si de actualul Gica Popescu. Verdictele sale imi par fortate, analizele deplasate, critica e de fapt ranchiuna iar comparatiile vin doar sa alimenteze o frustrare interna greu de inteles. Gica, te respect, insa nu sunt de acord cu tine! Si de aici vine regretul cel mai mare...

Sudul contraataca

Preliminariile lui Euro 2008 au trecut in plan secund debutul uneia dintre cele mai importante competitii din acest an: Cupa Mondiala de rugbi. Treptat insa, stirile din Franta incep sa ajunga si la Bucuresti.

Trecem peste infrangerea Romaniei, una care nu a surprins pe nimeni si ajungem la meciul ce trebuia sa reprezinte o adevarata lupta intre cele doua emisfere: Anglia, detinatoarea trofeului, impotriva Africii de Sud.

Inclestarea a lipsit insa cu desavarsire, Springboks demonstrand rapid cine conduce ostilitatile pe Stade de France. Albionul a aratat aceeasi forma slaba ca in tot anul 2007, sperantele europenilor la pastrarea titlului risipindu-se rapid. De mentionat faptul ca ultima infrangere a Angliei la Cupa Mondiala data din 1999, atunci cand a cedat in sferturile de finala in fata aceluiasi adversar.

Nu infrangerea propriu-zisa ar trebui sa ii sperie pe europeni, ci scorul inscris pe tabela la finalul meciului: 36 la 0 pentru sud aficani. Fara comentarii!

PS: Din dorinta unor castiguri mai mari (mai multe meciuri/ spectatori/ telespectatori/ sponsori), Turneul celor 5 natiuni se joaca acum intre 6 tari, cu posibilitatea primirii unor noi membri. Acesta fapt a dus inevitabil la scaderea nivelului competitiei. In schimb, chiar daca mai putin mediatizat la noi, Turneul celor 3 natiuni (Noua Zeelanda, Africa de Sud si Australia) continua sa se desfasoare la cel mai inalt nivel, desi exista in continuare cereri de patrundere in Tri Nations, de la echipe de mana a doua. Sudul pare insa mai preocupat de pastrarea valorilor acestui sport incredibil. Tocmai de aceea, la Cupa Mondiala din Franta emisfera sudica va face legea.

Lasati prostiile, va rog!

Nationala devenise in ultimul an un fel de Rai al suporterului tricolor. Cu pasi mici dar siguri elevii lui Victor Piturca reusisesa sa insire o serie excelenta de meciuri fara infrangere. Sperantele se aprinsesera din nou. Avem echipa!
Aseara am pierdut cu Germania. Din punctul meu de vedere a fost o victorie de necontestat a gazdelor. Punct. "Un dus rece binevenit" a sunat vocea la unison a "specialistilor" care au incercat sa gaseasca tot felul de motive puerile pentru acest esec, printre care si oboseala acumulata in meciul cu Belarus. "E bine ca s-a intamplat asa inaintea meciului cu Olanda" a fost o alta declaratie care mi-a zgariat pur si simplu timpanul imediat dupa meci. De ce domnilor? De ce aveam nevoie de un dus rece? Nu era mai bine o victorie? Nu era mai bine sa fim in continuare invincibili? Haideti, va rog domnule Piturca fiti suparat! Echipa nationala are nevoie de victorii nu de dusuri reci. Suntem in prag de pneumonie de la atatea dusuri reci! Noi vrem victorii, vrem bai calde, vrem sa fim invincibili iar atunci cand pierdem sa fim suparati. Noi, romanii de astazi si de maine vrem mereu mai mult!
Haideti sa facem un exercitiu de imaginatie. Sa zicem ca noi am fi castigat aseara cu 3-1. Germania e o echipa cu un parcurs bun in ultima vreme deci exista similitudini cu nationala noastra. Ce credeti ca ar fi spus presa germana? Un dus rece binevenit? In niciun caz domnilor specialisti. Pe jucatori i-ar fi trimis din nou la cules de castraveti iar pe selectionerul Low la vreo casa de moda. Si asta pentru ca ei sunt suparati la infrangeri si stiu ca dusurile reci nu sunt tocmai o desfatare.
PS: tot aseara se crease un curent conform caruia e mai bine ca Olanda a castigat, altfel batavii ar fi jucat impotriva noastra mult mai inversunati. Inscriu aceste ganduri in aceeasi mentalitate comunista, a oamenilor crescuti in acel regim ce te facea mai intai sa gasesti scuze pentru un eventual esec si doar apoi sa te gandesti ca ar exista o mica posibilitate spre victorie. Felicitari lui Mutu pentru ca nu a cazut in aceasta capcana si a recunoscut ca un egal al batavilor i-ar fi convenit mai mult.

Un copil talentat

Primul antrenament

E aproape 8 dimineata. Am ajuns cu o seara inainte la Sibiu si inca nu m-am acomodat cu racoarea data ce cele 9 grade Celsius din termometru. La Bucuresti erau 30...

Pasesc in incinta bazei sportive "Mecanica" si piciorul mi se afunda instantaneu intr-un amestec de iarba si namol. Nu apuc sa ma enervez prea tare pentru ca in fata, pe terenul de antrenament, ii vad pe cei care isi petrec zilnic diminetile in acest fel. "Haideti, perechi de cate doi. Cinci pase cu latul, cinci cu spitul si apoi tot atatea lovituri cu capul din saritura si de pe loc", se auzea vocea antrenorului juniorilor B1 de la clubul Interstar Sibiu, Caius Bara. Copiii ascultau si executau. Doar atat.

Sunt peste 20 de copii la antrenament. Toti sunt uzi leoarca dupa cazaturile prin baltile ce nu pot fi nicicum evitate. Au 15 ani. Unii si mai putin...

Am luat o distanta de aproximativ 20 metri si apoi am inceput sa-i urmaresc pe fiecare in parte. Instantaneu, privirea mi-a fost atrasa de portar. Mircea, caci acesta este numele sau, plonja in mocirla. Mingea uda si plina de noroi ii mai aluneca din mana insa el nu se lasa deloc: se arunca mereu. "Prinde mingea aia...nu o mai baga in poarta...haide, saaari...".

Apoi s-au auzit cuvintele pe care le asteptau cu totii: "treceti fiecare pe postul lui si haideti la joc!". M-am apropiat iar Caius a venit langa mine. Mandru de elevii sai imi explica ce mai are de lucrat cu fiecare in parte. Se vede ca ii place ceea ce face. Mocirla in care ne afundam nu-i dadea mari batai de cap..."haide, stange acolo...alearga Luci, alearga". Mi-l arata cu mandrie pe unul dintre copiii din teren. "El e Lucian Condrea, juniorul de la lotul national. Vezi cu cata pasiune alearga? Si are doar 14 ani!"

Apoi se aude fluierul ce a semnificat finalul antrenamentului. Epuizati, scolarii nu mai au puterea nici sa glumeasca. "Toata lumea la vestiare, la dusuri!" Intre timp, locul pe terenul de antrenament a fost luat de o alta grupa a clubului.

Soarele a inceput sa ma incalzeasca. Unul cate unul, copiii s-au imbracat si au plecat spre casa. Acum e vacanta insa peste o saptamana de la antrenament unii se vor trezii direct pe bancile scolii.

Il vad pe portar. Pe Mircea. Are doar 15 ani insa e mai inalt decat mine. Mi-a placut ce am vazut pe teren si de aceea am tinut sa il felicit. Ii spun ca nu inteleg cum se poate arunca asa in mocirla... "nu e asa greu. Mai ales pentru ca imi place! Uite, am numai taieturi pe picioare de la iarba si noroi insa acum nu mai simt nimic", a replicat cel care peste doua zile avea sa apere cu succes poarta juniorilor A in campionatul republican. In acea partida, Mircea a fost cu 3 ani mai mic decat adversarii sai...

Antrenamentul s-a incheiat. Tricourile au fost spalate si acum sunt asezate la soare, la uscat. Pentru ca maine va urma cu siguranta o noua zi de sarituri, alergari...

PS: performantele la care ajung acesti copii pot fi considerate exceptionale tinand cont de conditiile de antrenament. In ultimii ani autoritatile locale din Sibiu nu au miscat un deget pentru a spijini dezvoltarea fotbalului juvenil. Cu toate acestea, la FC Interstar Sibiu se antreneaza zilnic aproximativ 300 de copii. Acesta este raspunsul pe care sportul il ofera ca varianta impotriva intereselor marunte, personale si de moment.

SOS Marele Circ

Am spus-o de multe ori si o mai spun o data. Formula 1 are nevoie de o schimbare! Nu una profunda care sa ii modifice personalitatea insa ceva trebuie schimbat. In ultimii ani cursele se castiga mai mult datorita maiestriei mecanicilor care schimba pneurile si alimenteaza mai repede decat virtuozitatii pilotilor. Pentru mine, totul a inceput sa devina plictisitor.
Eu vreau depasiri spectaculoase, plecari neasteptate de la start, surprize de proportii, piloti creditati cu sansa a 565-a care sa castige o cursa in mod entuziasmant...cer oare prea mult?
Cu siguranta ca da. Banii dicteaza in Formula 1 asa cum se intampla in putine alte sporturi. Ce surprize? Ce spectacol? Totul pare dinainte stabilit intr-o lupta cu doar cativa gladiatori si mult prea multi figuranti. Am ajuns ca la fiecare start de cursa sa ma rog la o vreme ploioasa, poate asa regulile ce par dinainte stabilite sa fie date la o parte.
Am auzit mai multe pareri, in legatura cu ce ar trebui facut pentru a revigora acest sport. Printre acestea: un start lansat, disputarea cursei in doua manse mai scurte si in zile diferite sau un nou sistem de punctaj asemanator celui din Champ Car-ul american. Sunt de acord. Oricare dintre aceste modificari ar fi un plus pentru Formula 1. Se va realiza insa asa ceva? Greu de crezut! Inclin sa cred ca nu.

nevRednicii

O spun din start: nu-mi plac antrenorii lipsiti de curaj, cei fara de reactie in timp ce jucatorii sunt dezorientati pe teren, cei care isi stabilesc limite usor de atins, cei care gasesc scuze inaintea confruntarii cu un adversar puternic pentru a-si acoperi mai apoi spatele...
Din pacate, eu in aceasta categorie il incadrez pe Mircea Rednic. Nu doar pe el insa: un loc de frunte in aceasta ierarhie il ocupa bineinteles si Cosmin Olaroiu, momentul Middlesbrough fiind cel mai bun exemplu. Mai grav e insa ca asa ii vad pe majoritatea tehnicienilor din Liga I.
In urma cu cativa ani ma bucuram de schimbul de generatii din randul antrenorilor intrecerii interne si speram ca aparitia celor mai tineri sa aduca plusul de curaj si nebunie frumoasa ce caracterizeaza aceasta meserie, acest sport. Dupa un inceput pozitiv, lucrurile mi se par a stagna. Andone, Rednic, Hagi, Munteanu, pe alocuri Petrescu si toti ceilalti au schimbat ceva insa nu de ajuns. Pentru ca si ei, in momentele importante, se dovedesc a avea o gandire invechita. Probabil faptul ca au jucat in Occident o mare parte a carierei nu a putut sterge de tot din memorie obiceiurile si gandirea comunista, perioada in care ei s-au format ca oameni.
Urasc momentul in care "Nea Imi" a refuzat sa inspire nationalei un suflu de victorie inaintea partidei cu Germania, de la Euro 2000, sub pretextul ca "Germania e Germania", chiar daca in acel moment nemtii erau in picaj liber. Urasc momentul Middlesbrough si nu o sa pot uita prea curand partida cu Lazio. In toate aceste exemple antrenorii mi s-au parut mai "nevRednici" decat jucatorii lor...
Un contraexemplu? Da, uitati-va la Mircea Lucescu si la felul in care, bunic fiind, si-a biciuit elevii pana in ultima secunda in partida in care Sahtior a revenit de la 0 la 1 cu Salzburg, impunandu-se la final cu 3 la 1. Asta da antrenor!

Number 22

La mai bine de o luna dupa ce am lansat intrebarea "cine va castiga editia de campionat 2007-2008 din Liga I" s-au strans 22 de voturi. Iata ce cred eu despre felul in care ati votat. Va rog, corectati-ma daca gresesc!
Primul criteriu a fost bineinteles acela al echipei favorite, lucru cat se poate de normal. Pe val dupa titlul din sezonul trecut, Dinamo a adunat in primele zile cele mai multe voturi. De retinut insa faptul ca formatia alb-rosie nu incepuse inca sa se poticneasca.
Apoi, fanii Stelei au strans din dinti si au asteptat la cotitura. Au vazut ca Dinamo si Rapid inca se cauta si au mizat pe Steaua lui Hagi, echipa ce cred eu ca a beneficiat in ultimele zile si de voturile unora care poate simpatizeaza cu alta echipa ce putea intra in lupta pentru titlu, insa care deocamdata a dezamagit.
Altfel, incredere minima in Poli Timisoara si chiar deloc in CFR Cluj. Cei care au votat "alta echipa"? Cred ca se refereau la U Craiova. Scuze fani ai Stiintei pentru neglijenta insa asa cum am spus intr-un articol anterior formatia din Banie e singura care in acest campionat lupta atat pentru titlu cat si pentru evitarea retrogradarii. Deocamdata vedem unde se afla echipa lui Stanga.
Ce credeti, cat din acest sondaj se va adeveri la finalul campionatului? Conform acestuia, ar trebui ca ierarhia finala sa fie: 1. Steaua, 2. Dinamo si 3. Rapid. Eu cred ca e cat de aproape posibil. Nu o sa sterg intrebarea, asa ca vom vedea la anul.

22 a fost numarul saptamanii si din alt motiv, deoarece atatea etape de suspendare a primit Ionel Ganea. Nu mai e rost de comentarii asupra gravitatii faptei. Eu cred ca decizia a fost corecta, cu speranta ca un eventual recurs nu va scadea din aceasta pedeapsa. Ce ziceti, a meritat sau nu?

Eurosport, ca vinul vechi

A trecut ceva vreme de cand piata media din Romania a fost inundata de posturile tv cu profil sportiv. Tin bine minte ca in urma cu aproximativ un an, mai multi "specialisti" in domeniu isi dadeau cu parerea anuntand pe fata declinul mai vechilor competitori. Interese, interese, interese...
Din pacate cablistul meu nu imi ofera privilegiul de a vedea intreaga gama de posturi sportive. O spun cu parere de rau, deoarece eu nu fac parte dintre cei care afirma ca avem prea multe asemenea... institutii, sa le zicem. Daca e calitate, atunci cu totii avem loc pe piata.
Fortat de imprejurari, in ultimele 3 luni am fost mult mai atent la evolutia/ involutia acestor mijloace de comunicare. Nu critic si nici nu ridic in slavi un comentator sau altul, ci vreau sa exprim imaginea per ansamblu. Si, la o scurta dar onesta aruncare de privire poti sa iti dai seama ca unele lucruri nu se vor schimba prea curand.
Nou intratii pe piata au venit intr-adevar cu unele oferte tentante. Gama e mai variata si astfel iubitorul de sport e in avantaj. Si asta conteaza cel mai mult.
Vechile brand-uri si-au pastrat insa calitatea castigata odata cu timpul. Vorbesc aici in special despre Eurosport, post care a avut cel mai mult de suferit de pe urma vorbelor acelorasi "specialisti". Aici am urmarit in aceasta vara productia top-class numita Turul Frantei. Acum avem US Open...
Sambata am comutat de pe Eurosport, unde incepuse Turul Spaniei, pe Sport1, acolo unde era in desfasurare Campionatul Mondial de Triatlon de la Hamburg - sportivii tocmai trecusera la ciclism, asa ca o comparatie de imagine/ comentariu era binevenita. Am avut o revelatie si mi-am dat seama ca indiferent cate posturi tv de sport se vor infiinta va fi foarte greu ca acestea sa invinga ceea ce Eurosport a creat in cei 10 ani de activitate: traditia.
PS: sper ca prezenta mea din trecut in randurile comentatorilor Eurosport nu mi-a intunecat gandurile:).