Viata, prin "ochii lui Dobrin"

Dobrin a fost si va ramane intotdeauana un mister, pentru mine si pentru cei asemeni mie, cei nascuti pentru a-l idolatriza pe Hagi.

M-am ferit mereu sa-i spun "Gascanul", insa acum o voi face. Asadar... "Gascanul" a fost cunoscut de mare parte a spectatorului actual de fotbal doar din poze, din cateva imagini prafuite dar mai ales din povesti. Si cat de mult ne plac aceste povesti...

Stim totul despre cariera lui Dobrin, stim despre driblingurile sale, cunoastem detali din cantonamente insa de fapt am impresia ca nu stim nimic. Imaginea ultimilor ani a aratat un Dobrin in suferinta, un Dobrin neinteles... Insa acelasi lucru se putea citi pe fata "Gascanului" si in anii tineretii. A fost Dobrin un geniu? A fost un om neimplinit? A iubit Dobrin viata?

Raspunsuri la toate aceste intrebari are doar un grup restrans de oameni, cei care i-au fost alaturi pana in ultima clipa. Cei care au inteles ca viata, prin "ochii lui Dobrin", poate fi frumoasa dar si ciudata, cu suisuri si coborasuri, cu oameni buni sau rai. Dumnezeu sa te odihneasca... "Gascanul" nostru!

Sibiu7

Din idee in idee, alaturi de un bun prieten, am pus cap la cap un proiect. Se numeste Sibiu7. Aveti sau nu de-a face cu Sibiul, va invit sa intrati aici: http://www.sibiu7.com/. Astept pareri.

Printre castraveti si mamaligi

In momentul in care s-au tras la sorti grupele pentru preliminariile Campionatului European de anul viitor, 3 natiuni s-au dat de 5 ori peste cap si au multumit Cerului pentru norocul avut. Olanda pentru ca a picat cu Romania si Bulgaria, vecinii de la sud pentru ca urmau sa joace impotriva tricolorilor, iar noi... noi pentru ca ii intalneam pe bulgari. Cine avea in fapt dreptul sa se bucure? Doar Olanda, fireste!

Batavii sunt scosi din orice calcule. In mod normal, in aceasta grupa trebuia sa stim, atat noi cat si bulgarii, ca de fapt mai este un singur loc disponibil pentru Euro 2008. Asa a si fost.

Subconstientul balcanic a lucrat insa mult in aceasta perioada. Bulgari, romani, cu totii au ales ca metoda de lupta subminarea adversarului, fara a privi cu mare atentie in ograda propie. Si tocmai din acest motiv un proverb de pe la noi ar caracteriza cel mai bine aceasta confruntare surda: cainele moare de lant si prostul de grija altuia! Sunt convins ca au si bulgarii varianta lor la aceasta zicala. La urma urmei, Dunarea nu este Oceanul Pacific!

Asa ca zic: sa ne mancam noi mamaliga noastra, ba chiar sa mancam si castravetii lor. Recunoasteti, uneori sunt chiar deliciosi! Mai ales acum, ca au gust de euro... de Euro 2008!

Liniste, va rog: vorbeste Mutu!

In urma cu aproximativ o luna am auzit la radio o idee pe care, la momentul respectiv, nu o agream in totalitate. "Lasati echipele de club, acum nationala e importanta", spunea Radu Banciu, caci despre el este vorba.

Este insa purul adevar. Intr-un moment in care cupele europene ne-au cam intors spatele nu trebuie nicio clipa sa uitam ca avem niste baieti extraordinari care sunt foarte aproape sa aduca fotbalului romanesc o mare bucurie. N-as putea spune ca am fost intotdeauna un adept al planului tactic gandit de Victor Piturca insa nu pot sa nu-i recunosc meritele selectionerului pentru faptul ca suntem la un pas de Euro 2008.

Apoi, am lasat la urma tocmai pentru ca este cel mai important, nationala Romaniei beneficiaza in aceste momente de aportul unui jucator de exceptie, Adrian Mutu. Atacantul Fiorentinei ne face acum sa mancam din nou "fotbal pe paine", asa cum o faceam prin '94. E bine sa ne bazam atat de mult pe un singur jucator? Poate Romania sa invinga Olanda doar cu Mutu? Majoritatea spune ca nu, eu zic ca da. Si o spun cu mana pe inima. E bine ca in aceste momente sa depindem de Mutu! E bine sa il facem sa stie acest lucru! Pentru ca si el, la randul lui, stie ca ne este dator. Iar lui Mutu nu ii place sa ramana dator. L-a rasplatit pe selectioner pentru increderea acordata dupa acele momente dificile iar acum e timpul sa-si intoarca atentia asupra noastra, cei multi, care tremuram de fiecare data cand ii auzim numele. Asa ca va rog, liniste: vorbeste Mutu!

Barbatii in negru

Cea mai importanta competitie sportiva din 2007 se apropie de final, Cupa Mondiala de Rugbi din Franta ajungand in faza sferturilor de finala. Nu as putea spune ca a exista vreo surpriza. Mai mult, ceea ce am anticipat s-a si materializat in sensul in care Argentina si Fiji au luat locul intre primele 8 ale lumii unor nationale mult mai mediatizate, Irlanda respectiv Tara Galilor.
Sperantele europenilor la titlul mondial, Anglia si Franta nu au stralucit iar acum sunt nevoite sa stea fata in fata cu cele doua forte din emisfera sudica: Australia si Noua Zeelanda. Sincer, nu le dau nicio sansa, nici campionilor en-titre si nici gazdelor. Din celelalte 4 meciuri ale sferturilor se prevede o semifinala Africa de Sud - Argentina, cu Springboks avand prima sansa.
Rezumand, am putea spune ca in absenta unei straluciri de moment, asa cum a fost prestatia lui Johny Wilkinson de la mondialul trecut, lucrurile au revenit la normal, emisfera sudica dovedindu-si din plin forta. Eu mizez in continuare pe All Blacks, acesti "barbati in negru" ce mi se pare ca sintetizeaza cel mai bine, prin gesturi si comportament, ceea ce ar trebui sa insemne daruirea in sport. Si pentru sport.

Mediatizarea excesiva dauneaza grav succesului... de moment

Spre deosebire de anii trecuti, vara aceasta a beneficiat de o serie de subiecte de presa importante. Media sportive au devorat aceste evenimente pana la suprasaturatie. Intrebarea este: cine a creat aceste subiecte? Presa sau evenimentele in sine?

A fost mai intai povestea titlului luat de Dinamo. Bineinteles, o campioana trebuie sa se bucure de toata atentia necesara insa cred ca in acest caz s-a depasit orice limita. Intre povestile cu eroii spartani si transferurile "fara precedent", orice simplu observator neutru putea sa observe ca totul este cladit pe o fundatie nesigura. Fapt confirmat mai repede decat se asteptau oficialii dinamovisti, orbiti parca de lumina reflectoarelor. Concluzia: subiect creat de presa in proportie de 70%.

Chivu la Barcelona... Chivu la Real Madrid....Chivu la Inter Milano.... Chivu la Roma.... Chivu la Barcelona... Chivu la Real Madrid....Chivu la Inter Milano.... Chivu la Roma.... Chivu la Barcelona... Chivu la Real Madrid....Chivu la Inter Milano.... Chivu la Roma.... Chivu la Barcelona... Chivu la Real Madrid....Chivu la Inter Milano.... Chivu la Roma.... Un lucru este cert: in lipsa de informatii clare, presa l-a plimbat pe capitanul nationalei pe la toate aceste cluburi. Cristi Chivu si al sau transfer este responsabil pentru vanzarea a jumatate din ziarele acestei veri. Sincer, am urmarit zilnic L'Equipe si pana in ziua transferului lui Henry de la Arsenal la Barcelona mai aparusera doar vreo 3 stiri despre posibila plecare a francezului din Londra. In concluzie: presa a creat subiectul Chivu in proportie de 80%.

Adevarata concluzie? Nu cred ca e nimic rau in faptul ca presa a inceput sa fabrice anumite subiecte. Aceasta este doar dovada ca presa nostra a ajuns la maturitate, acest lucru permitandu-i sa speculeze orice posibila informatie ce poate fi transformata in stire. Le-a facut bine celor de la Dinamo si lui Cristi Chivu aceasta mediatizare excesiva, la care au fost complici de gradul intai? Cu siguranta ca nu. Insa in ambele cazuri insuccesul de moment poate fi rapid transformat in succes prin munca si ... munca.

Intoxicare

Nu mi-a placut niciodata stilul in care au jucat echipele antrenate de Cosmin Olaroiu iar momentul Middlesbrough parca a venit sa-mi alimenteze suspiciunile legate de calitatile sale de tehnician. Am mai spus-o in dese randuri, un antrenor care nu este capabil sa-si trezeasca echipa din pumni este un antrenor slab.

Cu toate acestea, cariera lui Olaroiu a depasit cu mult pragul unui antrenor de duzina. Ma intreb de ce, insa in momentul de fata nu am raspunsul corespunzator. Am auzit fel de fel de motive, cel mai vehiculat fiind acela ca inainte de a fi tehnician in Ghencea, Olaroiu a fost mai degraba un apropiat al patronului. Astfel de lucruri incep sa se confirme.

Olaroiu demonstreaza in aceste zile ca a ramas in continuare o marioneta a patronului, asa cum acesta, fara sa vrea, il caracterizeaza zilnic. In loc sa iasa in fata si sa spuna raspicat daca va veni sau nu la Steaua, el prefera sa se ascunda. Stie ca asa pastreaza o umbra de mister, ceea ce nu poate decat sa aduca un plus carierei sale. Asa cum s-a intamplat pana acum in nenumarate randuri.

Cu un singur amendament: poate ca ar fi mai bine sa-si exercite calitatile de psiholog in cadrul echipei, atunci cand jucatorii sai au nevoie, decat sa ne intoxice cu tacerea sa. Pentru ca de tacut am vazut cu totii ca poate sa o faca... la Middlesborugh!