In momentul in care Zenga a semnat cu Dinamo am spus ca alb-rosii nu puteau sa faca o alegere mai buna. Insa, de la prima conferinta de presa ca tehnician al dinamovistilor, italianul parea ca ascunde ceva. Vorbele sale scurte si concise invaluite intr-un oarecare mister m-au facut sa cred ca ceva nu e in regula. Si asa a fost.La meciul Steaua-Dinamo am avut insa o revelatie. L-am vazut pe Zenga pe banca tehnica si pentru cateva clipe ideile din mintea mea au luat-o razna: "da, bineinteles ca italianul e acolo, doar e antrenorul Stelei". M-am trezit brusc din visare in momentul in care am vazut ca fesul lui Zenga e rosu si... alb. Si atunci mi-am dat brusc seama ca ceea ce ascundea la conferinta de presa era albastrul din inima sa, pe care incerca din greu sa il transforme in alb.
Nu a reusit insa. Exista in lume o gramada de antrenori ce obtin performante la echipe rivale insa Zenga nu va face prea curand parte dintre acestia.
Pe buna dreptate, italianul crede ca i s-a furat dreptul de a se bucura alaturi de stelistii sai, atunci cand a fost dat afara pe acel final de campionat. O parte din sufletul lui Zenga a ramas de atunci in Ghencea. Ghinionul lui Dinamo a fost ca acea parte a luptat in timpul derbiului alaturi de fostii jucatori.
Insa pana cand capitolul Steaua nu va fi unul inchis, italianul nu are nicio sansa sa mai faca performanta la o echipa din Romania.
